Humans of Guvern24: Vlada Ciobanu

Humans of Guvern24: Vlada Ciobanu

G24: Vlada, salut! Te-aș ruga să te prezinți,  să ne povestești despre tine.

Vlada: Sunt Vlada Ciobanu, mă prezint, de obicei, ca activistă sau blogger, deși am și full time job care presupune managementul proiectelor de tineret în cadrul unui institut internațional, curând termin aceste joburi în Moldova. După care mai vedem.

G24: Unde pleci, dacă nu-i secret?

Vlada: Plec în vacanță în Peru, iar după o să fac o cercetare în Praga.

G24: Ai de gând să te întorci înapoi după asta, vrei să rămâi aici?

Vlada: Am mai plecat şi m-am mai întors. O să continui să fac acest lucru. Trebuie uneori de ieșit pe un an, pe jumătate de an, pe trei luni, de mai respirat un pic de aer european. Pentru că uneori mă tem să nu încep să mă asemăn cu atâția oameni care nu-mi plac.

G24: Dacă sunt aici atâți de mulți oameni care nu-ți plac, ce te motivează să te întorci înapoi în țară?

Vlada: Oamenii care nu-mi plac sunt în minoritate și ei sunt la conducere. Majoritatea – îmi place. Eu cred că Republica Moldova este o țară mică cu potențial și care poate fi schimbată ușor. Nu suntem la un capăt de lume și având puțină voință, nu multă, putem să facem mult mai multe lucruri decât se întâmplă acum.

G24: Un proiect personal este să schimbi țara?

Vlada: Nu să schimb țara, ci să fac ceva mai bine.

G24: Dacă ai avea posibilitatea să schimbi ceva în țară, care ar fi un singur lucru pe care l-ai schimba în primul și-n primul rând?

Vlada: Toate lucrurile duc la educație. Lumea tot judecă rezultatele la bac, dar puțini se întreabă ce le oferă profesorii sau cum pregătim elevii de viață. Dacă acum există o mică diferență între moldoveni și restul lumii la capitolul cunoștințe, dacă nu vom face nimic, în vreo câțiva ani vom fi  foarte departe. Ceea ce învață copiii peste hotare este fascinant, dar noi stăm încă la conspecte și exerciții.

DSC_1715_logo

G24: Crezi că educația ar putea fi schimbată prin ajutorul crowdfunding-ului?

Vlada: Îmi place când absolvenții universităților de peste hotare sunt cei care donează bani, pentru că este un fel de mulțumire. La noi lumea se bucură că a scăpat de universitate și nimeni nu dă bani, dar asta se întâmplă în alte locuri și îmi pare un gest foarte frumos, pentru că în același timp mulțumești, dar și investești în generațiile următoare.

G24: Este interesant acest concept, de a dona ca mulțumire. Noi, la Guvern24, tot vedem crowdfundingul ca o anumită mulțumire, însă credem că în același timp crowdfundingul este o responsabilitate pe care o ai față de țară, față de societate, față de comunitatea în care trăiești. Ce crezi despre ideea aceasta?

Vlada: Nu cred că trebuie să avem această responsabilitate față de țară sau față de comunitate. Cred că trebuie să ai anume această motivație internă de a mulțumi pentru ceva. De exemplu, dacă luăm anume cazul universităților, eu nu vreau să donez bani universității unde mi-am făcut studiile pentru că eu am o datorie față de țară, pentru că asta deodată te inhibă într-un fel. E un fel de șantaj emoțional și nu îmi place. O donație trebuie să vină din cele mai libere și bune intenții, pentru că tu vrei să fie ceva mai bine. Bun, aceste două concepte cumva se intersectează, dar atunci când numim donația o datorie sau o responsabilitate, ce facem în momentul în care un om nu vrea să doneze? Înseamnă asta că nu îi pasă de comunitate sau nu-i pasă de țară? Nu cred că e corect.

G24: Am înțeles. Cum vezi tu comunitatea de crowdfunding din Republica Moldova? Există potențial de a dezvolta acest domeniu, sau mai trebuie să așteptăm un pic?

Vlada: Există un potențial foarte mare, dar la noi mereu a lipsit această cultură de crowdfunding. De exemplu, una dintre cele mai mari campanii de crowdfunding a fost cea dusă pentru piedestalul Statuii Libertății din SUA și asta s-a întâmplat, dacă nu greșesc, la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Ideea era că francezii le-au dăruit statuia, dar nu le-au dat și piedestalul. Piedestalul costa foarte scump, iar un ziar a propus să doneze fiecare câte un dolar sau cât poate și s-a colectat suma necesară. La ei asta se întâmplă asemenea lucruri de mult timp, noi cumva n-avem experiența asta. Noi tot timpul zicem ”De ce să dăm, dacă statul trebuie să o facă?”. De câți ani deja se face crowdfunding pe platforme online? Cred că de 5-6 ani. Există un potențial, campaniile devin tot mai diferite, oamenii își dau seama că nu putem spune: ”Dacă nu dai bani, nu-ți place cultura.” Trebuie să ceri ceva și să dai ceva în schimb. Unele proiecte nu au succes, unele au, pentru că sunt creative și bine-gândite și nu se bazează pe principiul datoriei. Eu urăsc acest șantaj emoțional. Cred că și mai multe pot avea succes. Iată chiar am văzut pe Guvern24, campaniile din cadrul proiectului MiDL, destinate localităților din țară. Noi trăim cu percepția că oamenii nu vor da bani, mai întâi pentru că nu îi au, apoi pentru că nu doresc. Vedem că în comunități, oamenii sunt gata să doneze. Este o tendință tot mai sănătoasă.

G24: Cum crezi că pot fi oamenii motivați? Pentru că într-adevăr, există această mentalitate la noi în țară, cum că ori n-am bani, ori nu vreau să îi dau. Cum crezi că putem motiva persoanele, societatea, comunitatea, să doneze pentru ceea ce ei doresc?

Vlada: În primul rând, trebuie să vorbim cu comunitatea. Când oamenii mă întreabă ce trebuie să facă pentru a avea o campanie de succes, eu le spun să facă un chestionar offline sau online, să adune oameni, să vorbească cu ei, să îi implice în aceste activități. Nu poți pur și simplu să vii și să le spui: ”Voi aveți nevoie de asta! Vă oferim acest concept, sau acest festival, pentru că voi aveți nevoie, pentru că trebuie să vă educăm.” Este o aroganță, nici eu nu aș dona bani, chiar dacă aș fi de acord cu ideea proiectului. Țin minte cum în anul 2010, aveam o campanie de advocacy în orașul Călărași. Era legată de reparația unui parc. Am avut ideea de a pune muzică și să rugăm oamenii să pună bani într-o boxă, sau, mai bine spus, borcănaș 🙂 Eu eram cel mai sceptic om, eram sigură că oamenii nu vor da bani, pentru că de ce ar face-o? Vin niște oameni care nu sunt din localitate și cer bani pentru un parc care în principiu trebuie asigurat de primărie. Am colectat 2000 de lei, sumă care pentru anul 2010 era destul de mare. Morala istoriei este că am vorbit pe înțelesul oamenilor, adică am fost și i-am întrebat care este problema lor cea mai mare, iar ei ne-au spus: ”Nu avem bănci în parc.” În așa cazuri, omul este mult mai motivat să dea bani pentru ceea ce îi trebuie imediat. Același lucru este demonstrat de campaniile făcut în localități. Când vorbești despre iluminare, despre infrastructură, oamenii văd schimbarea deodată și este mult mai simplu. Mai dificil este când vorbim de cultură și de artă, pentru că, iarăși, noi nu avem tradiția de a susține arta, pe când, de exemplu, operele de peste hotare au patroni sau sunt familii bogate care donează. De fapt, nici nu trebuie să fii bogat, există oameni care își iau abonament pentru un an de zile, sau oameni care din salariul lor donează un anumit procent. Noi n-avem acest lucru și e destul de dificil să arăți cum un festival va schimba acest Chișinău sau cum va face viața mai bună. Un drum l-ai făcut, ai termen de garanție, știi că în 5 ani se strică sau nu se strică.

DSC_1758_Logo

G24: Crezi că este necesară o campanie de advocacy, sau poate o serie de cursuri, cu care să cutreierăm țara și să le povestim oamenilor despre crowdfunding? Poate asta îi va deschide spre ideea dată?

Vlada: Oamenii deja fac crowdfunding. Claca este crowdfunding. În localități, oamenii vor să ridice o casă, cheamă oamenii din sat, care îi ajută. De ce fac asta? Deoarece trăiesc cu ideea că în viitor, vor fi ajutați la rândul lor. Asta se întâmplă și la culesul poamei. Noi facem foarte multe activități de crowdfunding deja. Crowdfundingul, îmi pare mie, nu trebuie limitat doar la bani. De exemplu, în proiectele mele, am mult mai multă nevoie de expertiză, de experiența oamenilor și atunci timpul unei persoane este mult mai valoros decât o donație de 50 de euro. De asta și spun că acest lucru deja există în localități. În proiectele locale legate de infrastructură, de obicei cum e? Vine finanțatorul, de obicei străin, oferă majoritatea sumei, autoritatea locală contribuie cu altă sumă de bani și mai există și partea în care gospodăriile trebuie să dea 1000, 2000 de lei. Aceste lucru se face, pur și simplu nu are denumirea de crowdfunding. El e fie clacă, fie proiect de iluminare, fie proiectul de pavare a unei străzi. Așa că nu știu dacă a povesti despre crowdfunding este ceva super necesar.

G24: Aici ai dreptate, la construcția caselor, la pavarea drumurilor, asta se face. Dar spuneai că nu se donează pentru cultură, pentru artă. Aveam în vedere dacă nu ar fi necesar de mers prin sate și de povestit cum anume aceste domenii tot ne fac bine, poate de adus și niște exemple.

Vlada: Atunci ăsta deja nu e crowdfunding, este doar o prezentare a conceptului de susținere financiară a culturii. Putem să ne întoarcem la conceptul de casă de cultură, unde orice eveniment era gratuit. Oamenii nu sunt deprinși ca asta să coste, eu nu mi-aș imagina un eveniment la casa de cultură pentru care oamenii să fie nevoiți să plătească. Sau ca directorul casei de cultură să spună : ”De azi înainte, ne autofinațăm, nu ne mai trebuie bani de la Guvern, vom face activități de luni până duminică din bani proprii” Aici apare un moment mai filozofic: pentru ce trebuie să plătim și pentru ce nu? Eu am o dilemă cu crowdfundingul, el este bun pentru că oamenii contribuie, fac parte dintr-un proiect, de exemplu atunci când donezi pentru o bancă din parc este mai puțin probabil să o strici. În același timp, nu trebuie să uităm că noi plătim impozite, acest crowdfunding super mare. În acest caz, eu aș vrea ca în orice campanie să existe un element de accountability, de răspundere și responsabilitate din partea statului. De exemplu, faci un festival sau un parc, dar ce fac autoritățile? Dacă punem bănci într-un parc din banii oamenilor, autoritățile să pună camere de supraveghere și să aibă responsabilitatea de a colecta deșeurile, de a pune coșuri de gunoi șamd. Mereu aș vrea ca într-un astfel de proiect, anume care ține de infrastructură, să fie foarte clar ce face statul și ce face grupul de inițiativă ca să pună statul la lucru. Pentru că statul nu trebuie ignorat. Dacă vom construi aceste două lumi paralele, care nu se intersectează, nu e bine.

G24: Crezi că se va ajunge la o colaborare mai strânsă între beneficiarii crowdfundingului și stat, sau la moment asta nu e posibil?

Vlada: Este posibil, dar la nivel local, și nu în Chișinău, din păcate 🙂 Să sperăm că în viitorul apropiat va fi. Primarii sunt politicienii care sunt cei mai aproape de oameni, unu, doi, sunt politicienii care beneficiază de cea mai mare încredere din partea oamenilor. Și atunci, cum am spus, ei acționează deja destul de bine la nivel de crowdfunding. Desigur, ar putea fi un proces mai eficient, avem doar câteva cazuri de bune practici, dar, în marea parte a țării, chiar și primarul e undeva sus iar oamenii sunt jos și satul este într-o stare dezastruoasă. Probabil, ar trebui de pregătit terenul pentru vremuri mai bune. Oricum, nu poți să spui: ”Noi nu lucrăm cu voi pentru că nu ne place de voi.” Din nou, e dilema veșnică – dacă nu îți place o guvernare, dar poți face un proiect bun, te așezi la masă cu ei și lucrezi? Probabil da.

G24: Uite noi am avut proiectul MiDL, și am văzut că primarii sunt într-adevăr foarte dispuși să lucreze, cum spuneai și tu, însă o parte foarte mare din donații a fost făcută de cetățenii de peste hotare. În situația Republicii Moldova, în care avem și un fenomen de braindrain uriaș, și o rată masivă de emigrație, care este rolul diasporei în procesul de crowdfunding? Au ei un rol mai mare decât să-și dezvolte doar propria localitate? Și cum i-ai vede tu în această schemă?

Vlada: Cred că diaspora se încadrează anume în principiul datoriei față de țară. Ei au plecat, dar vor ca oamenii rămași să aibă o viață mai bună. Tot ei sunt cei care probabil înțeleg rolul culturii. Eu am participat la două campanii de crowdfunding unde, într-adevăr, cei mai mulți donatori erau din diasporă. Bine, ei au salarii mai mari, și, tehnic vorbind, ei pot să doneze mult mai ușor, fiindcă oamenii, cu 5 ani în urmă, se temeau cumva să scoată cardul și să doneze online. Dar cum sunt ei implicați? Sigur, o sumă impunătoare donată ajută. În același timp, este o altă dilemă, dacă ajută doar banii sau prezența lor în țară ar ajuta mai mult. Eu încurajez diaspora să doneze, în viitorul foarte apropiat voi fi și eu un membru al diasporei, dar voi continua să comentez evenimentele din țară, voi continua să donez, dar probabil voi vedea acești bani ca un fel de spălare pe mâini, pe când munca murdară se face în țară. Dar asta este o abordare prea complicată. Să luăm ca exemplu un sat ipotetic, în care oamenilor le este indiferent de tot, o parte au plecat peste hotare, iar tu le spui că este nevoie de un concert de jazz, acești bani se pompează în localitate, dar oamenii nu vor concert de jazz. Cumva nu există nici un rezultat. Cei plecați gândesc ”noi știm ce voi vreți”, cei rămași stau mai departe și beau vin de la 10 dimineața și asta nu le schimbă viața cu nimic. Pe când, dacă un membru al diasporei s-ar întoarce și ar deschide o mică fermă de produse organice și ar spune “hai să lucrăm!” probabil asta ar avea un impact mai mare. După asta, evident, faci și concertul de jazz.

G24: La general, ca o ultimă întrebare despre crowdfunding, care crezi că este rolul crowdfundingului în evoluția unei societăți contemporane.

Vlada: Revin la proiectul din localități. Cumva ne-am distanțat unii de alții. În Moldova nu există spirit comunitar. Când apare un proiect comun, începi să-ți cunoști vecinii și, cel mai important, îți iei viața în propriile mâini și te gândești: ”Într-un grup de 10, 20 sau 50 de oameni, chiar am reușit să facem ceva!” Și cumva începi să simți că ai această putere. Altminteri, oamenii sunt frustrați că este cineva de sus care decide totul pentru ei și ei nimic nu pot să facă; țara merge într-o direcție greșită și mereu va fi mai rău. Crowdfundingul este important pentru că ne face să ne cunoaștem unii pe alții și ne dă puterea de a face ceva. Dar trebuie să existe și partea unde cerem de la stat, pentru că există riscul, cu donațiile, ca oamenii să înceapă să își asume prea multe servicii, și atunci, pentru ce e plătit statul? Tot timpul trebuie să cerem socoteală de la stat.

G24: Am înțeles. Acum despre tine. Ai spus că termini anumite proiecte în Moldova. Ai putea să ne povestești despre ele, desigur, dacă dorești?

Vlada: Am lucrat 5 ani la un institut american, și acum e timpul pentru o mică pauză, îți spuneam că merg în Praga unde fac o cercetare timp de 3 luni. De altfel subiectul nu este foarte clar încă, dar în linii largi este despre cum ajută sau nu ajută finanțare străină în Republica Moldova, iar un element va fi desigur și crowdfundingul. Un subiect interesant sunt ONG-urile din Moldova, foarte puține din ele fac fundraising. Dacă nu ar exista atâtea granturi, cum ar putea aceste organizații să supraviețuiască? S-ar pune mai mult accent și pe crowdfunding și pe fundraising, iar oamenii ar fi mult mai responsabili. Aș vrea, în viitor, dacă revin în Moldova, să fac parte dintr-un ONG care n-are multe granturi străine, dar este finanțat în proporție de 50-60% din bani colectați de la oameni, pentru care trebuie să raporteze. Acum, există această lipsă de responsabilitate față de banii care circulă prin țară. Și ăsta e un element foarte important pentru crowdfunding, dacă iei bani de la cineva, fie și 10 lei, trebuie să îi povestești ce faci cu ei. Pe când luând de la stat sau de la vreo ambasadă, nu există această responsabilitate.

G24: Am înțeles. Unde te vezi peste 5 ani, dacă îți faci planuri atât de îndepărtate?

Vlada: Nu, nu-mi fac planuri atât de îndepărtate. Eu știu unde voi fi până în decembrie, după asta încă nu m-am gândit, și cred că în această lume schimbătoare este mai bine așa. Dar, cum spuneam, dacă mă duc, de obicei mă întorc, cred că există potențial, trebuie doar de înlocuit o minoritate neplăcută cu o minoritate deșteaptă, creativă, cu bune intenții și atunci probabil va fi mai bine. Încă sunt optimistă.

G24: Așa atitudine e rară , dar e bună. Este vreo activitate cu care ai vrea să te ocupi înafara celor care le faci deja?

Vlada: În Moldova?

G24: Nu, la general.

Vlada: Vreau în august să învăț să cânt la ukulele.

G24: Nice! Ai găsit un profesor?

Vlada: Nu 🙂 Caut. Cumva, activismul, bloggingul nu se materializează, iar uneori ai nevoie doar să stai sub umbra unui copac și n-ai să scrii un post pe blog, ci vei cânta la ukulele.

G24: Ai experiență cu careva instrumente muzicale?

Vlada: Nu, am făcut doar câteva lecții de pian în copilărie și s-a terminat totul.

G24: În Praga te vei mai ocupa cu ceva pe lângă cercetare, sau asta va fi singura ta activitate?

Vlada: Cum fac mulți moldoveni, pleacă peste hotare și încep să își critice țara, cred că și eu mă voi ocupa cu asta 🙂 Voi scrie mai intens pe blog și voi explica celor rămași de ce nu fac cum trebuie. Glumesc, evident. Poate o să scriu și pe alte subiecte, am câteva materiale mai lungi la care lucrez. Cred că va fi o etapă în care eu voi scrie mai mult decât voi face lucruri practice, cum am făcut până acum. În rest, încă nu m-am gândit.

G24: Poți să ne spui unele din subiectele despre care vrei să scrii mai mult?

Vlada: Lucrez de ceva timp la un material despre arhitectura socialistă din Chișinău. Scriem mai tot timpul despre căsuțe drăgălașe care au plăcuțe, dar aceste clădiri socialiste n-au nici o placă de monument și foarte puțini le ştiu istoria. Mi se pare că în fiecare oraș, trebuie să iubești totul din el, pentru că orice este o etapă a dezvoltării orașului. Chiar și când vom scăpa de gherete, cred că trebuie de făcut o străduță undeva, aleea gheretelor, în memoria vremurilor de altădată.

DSC_1742_logo

G24: Care este lucrul pe care îl iubești cel mai tare în Chișinău?

Vlada: Oamenii de obicei declară că le plac oamenii, dar în același timp, când vine Paștele și totul e pustiu, Chişinăul e adorabil. Îmi place că totul este aproape. Îmi place că toți oamenii se cunosc. Există acest sentiment de familiaritate. Poți să mergi de la un capăt la altul al străzii, și să lucrezi la vreo 2-3 proiecte, toate cu rezultate destul de imediate și palpabile. N-am să spun verdeața, că am văzut cum a dispărut după ninsoare și ploaie. Cred că e acest simț de apartenență.

G24: O ultimă întrebare. În Moldova, care e lucrul tău favorit?

Vlada: Faptul că este mică și cu potențial. Există energie care nu a fost valorificată. Din păcate, există mereu întrebarea: de ce există aceeași politicieni iresponsabili și răi, oare ce i-a traumatizat în copilărie? Eu cred că există o mână de oameni cu bune intenții, cu cunoștințe și mai ales cu energie şi va veni vremea lor. Asta îmi place în Moldova. Acest suspans. Suspans amestecat cu optimism. În ceva ani, s-ar putea să se întâmple ceva bun. Mereu putem face ceva care să facă lumea să sună că Moldova este o poveste de succes. Am mai trecut prin asta, dar de data asta vreau chiar să fie o istorie de succes!

G24: Am înțeles, mersi foarte mult!

Acest site cere un alt tip de browser pentru activare!

Actualizează astăzi!